IOSIF VULCAN



Iosif Vulcan

Cand rosteşte numele Iosif Vulcan, orice roman cu un licăr de cultură poate să-şi aducă aminte că este numele „naşului literar şi onomastic" al lui Mihai Eminescu. Cand spunem „Vulcan", gandul ne duce la „Revista FAMILIA", revista de cultură infiinţată de cărturarul bihorean in 1865, la (Buda) Pesta. Un lucru mai puţin ştiut, Eminescu a debutat in 1866 intr-o revistă in limba romană ce apărea in capitala regatului ungar. Revista Familia reprezintă „certificatul de naştere al celui mai mare poet pe care l-a dat pană acum limba şi literatura romană". S-ar putea spune că Familia a fost un centru al culturalităţii, „gazda mai mult decat ospitalieră a unor mari scriitori", precum: Vasile Alecsandri, Alexandru Macedonski, George Coşbuc, Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga. Familia nu a fost doar o revistă de cultură, ci chiar o „instituţie", condusă de Vulcan care, am putea spune, a fost chiar un „manager cultural" – folosind un termen al zilelor noastre – care a ştiut să atragă adevăratele caractere. Iosif Vulcan işi propusese să scrie nu doar o revistă despre cultură, ci şi despre „personalităţile mai importante (...), imagini cu caracter istoric (...), cu excluderea completă a politicii!" Publicul ţintă a fost familia şi femeia, căci exista o societate in care femeia era uşor marginalizată.

Astfel, Iosif Vulcan a publicat tot ceea ce putea să intereseze la timpul respectiv. Oricum, important e acum să precizăm concret ce a fost Iosif Vulcan, de fapt. El a fost o „permanenţă şi o esenţă": ctitor, precursor, avangardist, animator al „lucrării culturale, al operei spirituale". Vom aminti activitatea de literat a lui Vulcan, precum şi lupta pentru acurateţea limbii romane. De unii a fost considerat „grafoman", căci incercase deja cam toate genurile şi speciile literare: poezie lirică şi epică, schiţe, povestiri, nuvele şi romane, teatru, traduceri, adaptări, note de călătorie, cat şi „căruţe" intregi de publicistică. Vulcan a pus mereu bazele pe cultură şi educaţie, educaţia prin şcoală, biserică, iar culturalizarea prin teatru, in mod special. Ca dramaturg, Vulcan a scris enorm: cantece, vodeviluri, monologuri satirice, comedii, după modelul Vasile Alecsandri, dar şi drama istorică: „Ştefan Vodă cel Tanăr". El considera teatrul „un templu al moralităţii, luminii şi ştiinţei". Pe langă această piesă foarte jucată şi cunoscută, chiar şi comedia „Gărgăunii dragostei", a inregistrat un real succes, ori „Alb sau roşu?". Vulcan a scris zece texte dramaturgice, din care cinci s-au păstrat in manuscris la Biblioteca „ASTRA" din Sibiu.

Nu intamplător, Colegiul Naţional poartă numele acestui ilustru om de cultură, Iosif Vulcan, liceu in care foste şi actuale cadre didactice, absolvenţi şi elevi formează astăzi familia Vulcan, o familie numeroasă, din care s-au format personalităţi ale vieţii sociale şi culturale: politicieni, profesori universitari, critici literari, avocaţi, notari, medici, actori, jurnalişti, moderatori TV, scriitori.

Ancorat in peisajul şcolii romaneşti, Colegiul Naţional a desfăşurat de-a lungul celor 224 de ani de existenţă o activitate meritorie, valoarea prestaţiei sale răsfrangandu-se asupra intregii societăţi, pentru că şi-a trimis absolvenţii in toate spaţiile ţării pentru a transmite multor generaţii de elevi mesajul invăţăturii veritabile. Dovadă, elevii liceului au pus in scenă, in premieră absolută, două piese de teatru ale cărturarului: „Fanfaronii" in 1998 şi „Bibliotecarul casinei" in 2006, cu ajutorul dnei. Prof. Angela Chiorean, dlui. Florian Chelu (cel care a făcut posibilă descoperirea pieselor şi punerea lor in lumina tiparului). „Dă-ne, Doamne, cat mai mulţi oameni de caracter" – este o „rugă" a lui Iosif Vulcan, pe care se străduiesc să o implinească, prin activitatea didactică, dascălii colegiului.